prima întâlnire cu tavi butuza nu pot să-o uit.
întâia lui zi la cinemar: poartă geacă de piele neagră scânteietoare și toți dinții la vedere. zâmbește prea mult și e din cale-afar de amabil. îmi spune șefa deși eu sunt o biată furnică înghesuită într-o cutie de beton, alergând între jobu plicticos de secretară și traducerile unor filme de rahat despre incredibilul popor american și incredibilele lui realizări. eu încerc să mă las de fumat, el îmi livrează varianta autohtonă a bullshit-ului și un assos. nu pot să îl refuz. tavi are magia asta incredibilă: nici o muiere nu-i rezistă. (stop!stop! stop! asta nu însemană că noi doi...știți voi ce vreau să spun.)
nu știm de unde a apărut butuza dar are multă încredere în propria persoană. spune că scrie cărți. că e corespondent la nush ce ziare importante. îl credem, de ce nu?!
mai târziu aflăm de unde a apărut și el: de la poarta phoenix-ului cică. dar nu contează. lumea îl adoră...și colegii și telespectatorii.
i se spune și azi ”mereu al dumneavoastră”
0 comments