Atarnat de scara...Lolek si Bolek.

Posted by Autor ClaSteLi On 21.5.09

Ochii sticlosi, buna dispozitie, ne incalzisem, Paul chiar incepuse sa faca glume - un umor hatru, sfatos, bine dezvoltat de anii lui de Facultate de la Cluj. George nu bause foarte mult, principalii "manuitori ai sticlei" fuseseram noi si poate cate un "detz" cei din regia de emisie. Sandu Vlasin facea misto de noi cocotat la cucurigu. Regia de emisie - lumea lui Vlasin si a lui Balasfi - era situata in lateralul studioului, despartita de un geam, ajungeai acolo catarandu-te pe o scara metalica.

Mai aveam inca vreo jumatate de ora pana la intrarea in emisie cand ne-am dat seama ca nu aveam decor. Cinemar folosea niste decoruri extrem de simple, perdele vopsite in mov si verde care atarnau de niste bare de metal pe marginile studioului. Nu aparuse inca sigla binecunoscuta a CBN - asta avea sa apara mai tarziu, dupa afilierea cu ARDAF. Era folosit un generator electronic de sigla.

"Asta e o emisiune de divertisment" imi susoteste Paul. Pune mana pe o scara folosita de zugravi, aruncata intr-un colt. "Asta-i decorul nostru". "Bine", il intreb, "si daca avem dedicatii cum le citesc?" "Ce, ma Bodea, nu poti citi numa' daca stai in kur? In picioare iti piere glasu'?"
Am inghitit in sec, nu stiam daca aveam sa fiu in stare sa citesc, dar nu avea nici un sens sa ma contrazic cu Paul.

George se invartea facand ultimele reglari de focus la camere - cred ca erau doua camere in studio. Era si Tibi Czompa acolo.

Scara - check. Camere - Check. Sunet - Check. Auzim din regia de emisie acordurile incheierii de emisiune a TVR-ului si privesc monitorul. A intrat sigla Cinemarului, sunt constient cumva ca mii de oameni asteapta ceva - nu pe Paul si pe mine, dar asteapta Cinemarul. Am trecut deja de stadiul de emotie, sunt in stadiul de inconstienta.

George rade de noi "Maaa, ce ochi mari aveti". Normal, dupa o sticla de whisky parca ne picurase cineva atropina, ne straluceau ochii ca la pisici salbatice.
Apuc sa il intreb pe George "Cum sa incep? " cand il aud pe Vlasin din emisie: "Atentie!"

George ne facuse un generic de emisiune "Febra de Sambata Seara" - sper din tot sufletul sa gasesc pe undeva genericul asta, de dragul amintirilor. Intra genericul...

"3...2...1" si vad degetul lui George plecand spre noi, facandu-mi semn ca sunt in direct. Adica: "You're fucked".

Sunt in direct. George mi-a spus de o mie de ori sa ma uit in camera. Asa ca ma uit in camera, dar nu vad nimic, decat un hau amenintator. Ma mai uit o data la George, cerand ajutor. Cred ca am o grimasa de ranjet tamp pe fata, pentru ca nu stiu ce sa zic.

Sandu urla din emisie "Baaaaaaaa, sunteti in direct! Ziceti ceva!"

Si aud vocea lui Paul langa mine, miraculos de linistitoare.

"Buna seara, stimati telespectatori, bine ati venit la Febra de Sambata Seara".

Ce stiam despre ce inseamna sa fii crainic, moderator, prezentator, spuneti-i cum vreti. Nimic. Doar ceea ce vazusem la TVR - trebuie sa fii politicos. Sa spui "Buna seara" si sa stimezi pe cei care se uita la tine. Cam asa ne inchipuiam ca ar trebui sa fie. Dar e clar ca lui Paul ii fileaza o lampa.

"Bodek si cu mine o sa va fim gazde in aceasta seara"

Bodek, hmmm. Deci ma ia la misto - noi doi, lucrand impreuna eram "Lolek si Bolek" ai Cinemarului. Undeva deasupra ochiului, o vena minuscula incepe sa imi pulseze si cum isi termina Paul polologhia, continui:

" Avem muzica buna, avem divertisment pentru voi - Camera Ascunsa - si in final un film. Nu uitati ca puteti sa dati dedicatii in seara asta sunand la (nu mai tin minte numarul). Dar sa incepem cu prima piesa a serii!"

Am transpirat. M-am balbait. Vocea lui Paul a fost prea slaba, eu cred ca am tipat. George se scarpina in cap "noah, ii bine..adica poate fi mai rau". Mai rau? Adica sa nu vorbim deloc, esti sigur ca ar fi mai rau? A intrat piesa in emisie si telefonul suna. Sandu Vlasin noteaza dedicatii si ma striga sa le iau. Nu-s decat 3 minute de pauza, cam atat e piesa muzicala, si trebuie sa intram iar.

"Calmati-va", spune George. "Asa e la inceput".

"3..2..1 Atentie!" si suntem iar in emisie.

Astept sa il aud pe Paul si il aud, foarte ciudat, de undeva din dreptul soldurilor mele, si eu nu sunt deloc inalt. Paul are cam 1.80, poate mai mult. Ce cauta acolo?
Imi fac cruce cu limba, e cu capul in jos, atarnat cu picioarele de scara. Parul cret ii sta valvoi si tot sangele i s-a suit la cap. Dar...prezinta! Citesc 3-4 dedicatii, n-am nici o poanta in "repertoriu", cred ca as fi fericit sa dau drumul cat de repede la a doua piesa. Paul aproape cade cu scara incercand sa se dea jos, i-a ramas un picior atarnat acolo. Isi revine insa repede, nu-mi dau seama daca se clatina de la instabilitatea scarii sau de la whisky. Citeste si el doua dedicatii, dam drumul la piesa.

George rade in barba. "Va omoara Florescu". Si cred ca Florescu se uita la emisiunea aia, dar nu a sunat sa spuna nimic.
A treia prezentare - suntem amandoi pe scara, brusc scara devine colacul nostru de salvare, supliment de "umor". Parca ne-am mai incalzit, mai scoatem balbe dar parca acum emisiunea curge mai lin. Da, a avut dreptate George, inceputul e mai greu. Dedicatii vin destul de multe, telefonul suna intr-una in regie. Macar daca n-ar suna toti sa ne injure.

In pauze Vlasin ne mai incurajeaza: "O sunat unu' sa intrebe cat va mai tinem aici, daca dam o data drumul la film". "Altul a sunat sa intrebe ce-i cu avortonii aia". Unii ne incurajeaza la telefon, altii ne injura. Dar lumea suna sa faca dedicatii si asta e bine. Balasfi mustaceste fara sa spuna nimic, George face "efecte" din camera, se invarte in jurul lui Paul, al meu. Czompa cred ca a adormit pe sub vreo perdea.

E patru dimineata si curge transpiratia pe noi, de la emotii, de la halogenele din tavan. Am obosit intr-o ora cat intr-o saptamana. Inca simt cum tremur incet, dar prezentam ultima piesa si filmul, ne luam ramas bun si..am terminat. Il stresez pe George de mii de ori - "cum a fost?" pe Vlasin, pe Balasfi...pe Paul nu-l mai intreb nimic, Paul il urla pe Czompa prin studio ca sa puna camerele la loc, dar Czompa e deghizat pe undeva in stativ.

A doua zi, Dutu Mihali are o cearta serioasa cu Florescu din cauza noastra.
"Cum sa faca asa ceva? Ala atarnat de scara, beti amandoi".
"Hai, ma Dutule, ca n-au fost beti." "
Pai toata lumea s-a uitat la televizor azi noapte. Toti i-au vazut. Toata lumea ma suna sa imi spuna".
"Foarte bine, ce ai vrea, sa nu sune nimeni?"

Florescu ne ia de o parte. "Lasati-o mai usor". Dar e de parere ca e mai bine sa vorbeasca lumea decat sa nu vorbeasca deloc. Vizionam stocarea emisiunii de 20 de ori, ma rusinez iar de balbe...ajung la concluzia ca, intr-adevar, se poate si mai rau...dar si mai bine.

3 comments

  1. metaphor Said,

    Felicitari pentru initiativa!Ne aminitim cu emotie de primele incercari de televiziune din Baia Mare.Bravo echipei!

    Posted on 24 mai 2009, 07:43

     
  2. Claudius Said,

    Multumim mult pentru gandurile bune! Am speranta ca vom reusi sa ne adunam cat mai multi, de dragul vremilor trecute si a celor ce vin!

    Posted on 24 mai 2009, 13:18

     
  3. moshnorella Said,

    voi 2, la zona dreptunghiulara , erati geniali!si nu ezagrez..pacat ca totul e mort si ingropat!

    Posted on 12 martie 2010, 05:52