Vorbesc zilnic cu Adi Mic. Ma sperie omul asta, imi da niste detalii despre intamplari in Cinemar - care, in mod normal, ar fi trebuit sa fie la fel de intense si pentru mine, pentru ca le-am trait, le iubesc - majoritatea - dar nu! Descopar cu stupoare ca am uitat nepermis de multe si musai sa-i multumesc lui Mic pentru dulci readuceri aminte!
Am reusit sa vorbesc in ultimele zile cu Claudiu Florescu, era in toiul unui festival de folclor, ne-am promis ca vom relua discutia cat de repede posibil.
Am mai stat de vorba cu Georgica Pletea - astept inca sa prinda cateva clipe libere sa puna pe "hartie" ceea ce ne-a promis ca va scoate de la Dutu Mihali privind debutul televiziunii.
Sper din tot sufletul sa avem si un nou autor - pe langa cei care deja sunt logati ca si autori si pe care ii (re)invit sa scrie. E vorba de Anamaria Peride.
**********
Emisiunile au continuat. Am incercat sa diversificam modalitatile de prezentare, continutul, genurile de exprimare, invatam din mers. Am invatat sa vorbim "in camera", sa facem diferenta dintre vocea de zi cu zi si cea "de televiziune" sau "radio". Cinemar a fost o scoala de jurnalism nemaintalnita. Invatam pe toate planurile, eu personal mi-am bagat nasul in tot ce insemna televiziune, de la video la audio, montaj, satelit, tot ce se putea. Asimilam repede si nu cred ca cineva din Radio sau Televiziunea Cinemar nu a simtit acelasi lucru, libertatea de a progresa, de a deveni mai bun.
Nefiind o televiziune de "cablu" ci una de "eter", nu se incasau abonamente de la telespectatori. In acele zile reclama era mama comertului cu adevarat si, pot sa spun cu mana pe inima ca pana in 1996 - 1997 Cinemar a duduit de reclame si productii publicitare. Incercam sa combinam utilul cu placutul. Imi amintesc cu mare placere de prezentarile inregistrate la "Steaua Nordului", pe drumul catre Satu-Mare. Una dintre emisiuni a fost in luna lui mai, in '91 sau '92. Emisiunea a debutat cu roiuri de carabusi pe care ii stransesem in cateva zeci de minute inainte de a incepe prezentarile. O alta nebunie de scurta-durata a fost momentul in care mi-am bagat permanent in par - ca sa fiu ca si Paul Catalin! Imaginea aceea a aparut luni de zile in programul editat la un moment-dat de CBM, distribuit pe Cosbuc 16 si la sediul de pe B-dul Bucuresti.
Echipa incepuse sa creasca. Tavi Butuza devenise o prezenta constanta in studio. Banuiesc ca Florescu incepuse sa gandeasca emisiunea de "Buna dimineata Baia Mare" si avea nevoie de stiristi. Cu Tavi Butuza am mai vorbit in anii care au trecut, am vorbit chiar foarte recent, dandu-i adresa de blog si rugandu-l sa scrie cateva cuvinte. Dar, vorba lui Adi Mic - Tavi e tot acolo unde era acum 18 ani, foaia de hartie si stiloul, si il invidiez.
Marius Baciu venise de la Canal 7, "furat" de Florescu, probabil Flo ii facuse o oferta pe care nu putuse sa o refuze. Anamaria era atunci prin studio, nu foarte des, dar a fost intotdeauna o placere sa o vad, o fata extraordinar de frumoasa si desteapta-foc.
Stiu ca la un moment-dat in perioada asta 1991/1992 - a aparut Tibi Marcus - din cate mai tin minte fusese coleg de facultate la Geologie cu Florescu. Tibi s-a ocupat in prima faza de traduceri din limba engleza ale emisiunilor si documentarelor CNN/Voice of America/WorldNet cu care Cinemar avea sa incheie un contract de exclusivitate. Nu numai asta avea sa fie "calvarul" lui Tibi, dar si montajul emisiunilor adventiste aduse de Pompiliu Blotor.
*********
O intamplare care ma face si acum sa rad in hohote este reportajul facut de Tavi Butuza, Paul Catalin si subsemnatul in Satu Mare la un moment-dat, la lansarea primei carti a poetului roman de origine irakiana Salah Mahdi. Lansarea a avut loc in holul hotelului Dacia - hotel in care eram de altfel cazati. Principalul scop al deplasarii mele era incheierea unui contract de publicitate cu cei de la Steaua Nordului, cu care Tavi avea sa ma puna in legatura. Dar, ajungand in Satu-Mare am asistat cu placere la lansarea cartii, cu si mai mare placere la masa - hai, cinemaristii, recunoasteti ca sunteti cu totii niste gurmanzi! - si, cu DEOSEBITA placere la ceea ce avea sa urmeze.
Bautura a fost din belsug, Tavi Butuza era pe acea vreme un deosebit si rafinat degustator de coniace si alte bauturi tari. Nu mi-e rusinica nici cu Paul Catalin. Eu m-am abtinut pana la un punct, din cate imi amintesc, altfel probabil n-as mai pastra nimic in memorie despre seara respectiva.
Tavi isi facea documentarea la un paharut, Paul mai freca rotitele camerei cu coniac si Salah Mahdi recita cu patos:
" Va veni o zi
o zi feminina
ca un cîntec de roua –
porumbeii mei dorm
într-un poem
un poem ca o stea"
Eu ma invarteam foarte bine dispus printre tavile cu caviar si nu mai stiu ce - caviarul totusi il retin! era prima data cand incercam "delicatesa" - cand l-am auzit pe Paul ingaimand cu o voce molesita, intr-un pur accent arabesc:
"Dorm borumbeii mei obositz"...
Nu aveam de unde sa stiu ca intortocheatul vers va deveni un sine-qua-non al chefurilor la care Paul avea sa ma "plimbe" mai tarziu, chefuri despre care vom povesti la un moment-dat. Mie, acest vers mi-l va aduce intotdeauna in fata pe Paul.
Lansarea s-a incheiat, in continuare au mai evoluat cativa actori de la teatrul Satu Mare, o trupa rock, bautura a curs, astfel incat mult dupa miezul noptii ne-am retras in camere extraordinari de galagiosi, tarand dupa noi doua sticle de coniac. Inganand intr-una - si nu glumesc, intr-una! - obsedantul vers al borumbeilor, Paul a avut grija si rabdarea sa astepte cu camera pornita pana ce Tavi Butuza avea sa se dezbrace, ramanand intr-o pereche de chiloti albi, lungi pana la genunchi, clatinandu-se incet pe picioarele subtiri si, alimentat de perdeaua grosuta a aburilor de coniac, s-a transformat in maestru emerit al poeziei, subliniind in holul hotelului parti din cartea lui Mahdi cu o alta expresie care a ramas celebra si pe care imi permit sa o reproduc aici:
"Da-ti-ar Dumnezeu putere in p&*a ca mistretului in falci"
Paul uguieste in ison cu "borumbeii" filmandu-l pe Tavi in chiloti iar eu mai am un pas pana la a muri de ras.
0 comments