Primii pasi

Posted by Autor ClaSteLi On 17.5.09

*** As vrea - cu drag! - sa o salut pe Anamaria Peride, fosta Camarasan - colega mea din clasa I-a! Cine ar fi crezut ca, la un moment-dat, ne vom intalni asa! Sunt convins ca si ea ar avea muuuulte de spus!





Da, e cazul sa intram in pita. Am tot asteptat sa il vad pe George (Pletea) intrand si spunand ceva - la urma urmei, este decanul tuturor, a fost primul in Cinemar - dupa cvintetul intemeietorilor, alaturi de Sandu Vlasin, Calin Balasfi, Tibi Czompa si Marius Baciu - si este cel mai potrivit pentru a spune cum au fost inceputurile inceputurilor.
In 1991, la inceputul anului, George a trecut pe la Casa Tineretului in Baia Mare - sincer, nu imi mai amintesc care au fost imprejurarile, cum de a trecut pe acolo, banuiesc ca avea o legatura cu Florin Manu, antrenorul meu, sau cu vreunul din colegii de la sala. In acea perioada eram Anul I la Filologie Baia Mare, publicam in "Graiul Maramuresului" in pagina "Universitaria", fusesem publicat si cu niste poezii - deh, durerile tineretii! - iar George a fost cel care m-a abordat si m-a intrebat daca mi-ar face placere sa lucrez in presa. Nu stiam nimic despre Cinemar pe acea vreme.

Am trecut pe la sediul de pe Cosbuc 16 si Florescu m-a primit destul de prietenos. Mi-a dat un prim test - sa ii fac un text la o asa-zisa reclama pentru Zeiss - undeva stiam eu cu ce se mananca Zeiss, dar textul pe care l-am "compus" atunci nu mi-l mai amintesc. Cat despre al doilea test, am fost bagat direct in paine. Am fost trimis la Casa de Copii de pe Victor Babes si acela a fost primul meu reportaj. Textul a fost ok, Florescu a fost satisfacut si eu am facut primul pas in ceea ce avea sa devina cariera mea de televiziune.

Pe Dutu Mihali nu l-am cunoscut decat mai tarziu - era, prin definitie, tipul omului de afaceri care nu prea statea de vorba cu angajatii - sau cel putin nu cu mine si nu in acea faza. In schimb, Florescu a fost mereu extraordinar de atent. Spuna cine ce-o spune de Florescu, dar el a fost - si este - un pasionat de Televiziune si omul acela a vrut intr-adevar sa FACA CEVA. Sa faca ceva bun, dincolo de necesitatile financiare ale Televiziunii insasi sau ale lui. Florescu a explicat baimarenilor - citez Cipri Baltoiu - ce e acela "Talk Show", avea rabdarea sa stea si sa vorbeasca despre Televiziune. La inceput l-am considerat pe Florescu "sef", a fost mereu Directorul Televiziunii, dar m-am bucurat atunci cand am reusit sa il numesc prieten - in ciuda frecusurilor care au existat pe parcursul a 8 ani de TV. Nu cred ca a existat cineva care sa nu aiba frecusuri cu el sau cu altcineva - la urma urmei Cinemarul a fost o casa de nebuni - dar - si spun asta in ceea ce ma priveste strict - Florescu nu m-a cenzurat vreodata - pe mine, ca stirist la inceput, ca divertisment si Director de Programe mai apoi. O paranteza, va fi destul timp sa vorbim despre Florescu - sunt foarte, extrem de curios, dintre cei care il mananca si azi de k*r, cati au reusit sa puna pe picioare ceea ce a pus el si cum ar fi procedat unii si altii pusi in situatia lui - aceea de a cordona si tine pe linia de plutire o Televiziune si de a face si bani.

Pe Medan l-am cunoscut prea putin . Medan era un tip mai retras, prieten bun cu Sandu Vlasin si Calin Balasfi - ei aveau acea relatie obscura sub scarile regiei de emisie, unde te impiedicai de baterii facute de Vlasin, il vedeai mereu pe Balasfi lipind ceva. Liviu Petre - n-am stiut niciodata cu ce se ocupa Liviu Petre in afara de Cinemar. Era un fel de Director de Sunet - "Doi Zeceeeeeee" "Dooooooooooi zzzzzzzzzzzzeceeeeeeeeee" - si ma pufneste rasul acum cat de serios era cand facea chestia asta in microfoanele alea de doi bani de la inceput. "Mai da-i inalte", ii striga lui Vlasin. Mai facea un fel de "paaaabaaaaaaa" si "tssssssssss" - erau primele efecte sonore "home-made" pe care le auzeam, asa ca foarte repede am luat in vocabular "doi-zece".
Cat despre Ocsi Vicsai, l-am prins destul de putin in Cinemar, a fost primul dintre intemeietori care a plecat - el cred ca inca se ocupa cu Videoteca de la Casa de Cultura si avea un stoc maricel de VHS-uri cu filme si muzica.

Atmosfera inceputului meu in Cinemar a fost destul de linistita, nimic nu avea sa prevesteasca intreaga poveste, nu cred ca vreunul din cei de-atunci s-a gandit la ce amploare avea sa ia TV si mai apoi Radio de-a lungul anilor. Cinemar a fost un teren de experiente si o "pepiniera" - ni limbaju' comunist! - de oameni de presa.

3 comments

  1. paulcata Said,

    Bodea "pitic pirlit". Dupa ani si ani de zile sa vi sa "ma pupi" unde vreau eu pentru ca ti-am fost doica si furnizor de papuci taiati. Cit despre scari intoarse, alea se vad mai bine din America. Traim in lumi diferite dar important este sa nu uitam de unde am plecat. Te provoc la "APA" sa iubim femeile cum o faceam cindva. Ou sont les neiges d'antan.
    Nu mai am parul de atunci dar imi place sa cred ca am ramas acelasi. Multumiri ca m-ai cautat in fiecare an. JE

    Posted on 3 iulie 2010 la 12:24

     
  2. ClaSteLi Said,

    Sa nu-ti raspund la fel, Borumbelule! Mi-ai scris jdemii de povesti da' ai uitat sa lasi o adresa de e-mail :))

    Posted on 3 iulie 2010 la 13:39

     
  3. paulcata Said,

    As vrea sa cred ca ai ramas acelasi iubitor de tite marunte precum zmeura de la Suior si nu maninci cranberries. Iubirile trecute lasa parfum de toamna si de inserari grabite. Aceasta intilnire virtuala cu tine imi da bucuria unei felatii juvenile si consistente. Din fericire-pacate esti unul din putinii martori al iubirilor consumate impreuna. Tacerea ta electronica nu justifica frumusetea anilor f***ti impreuna. As fi vrut de la tine mai mult decit mesaje efemere primite prin terti. Sunt cu Balasfi in seara asta si te urasc pentru ca la tine este dimineata. Am avut si noi soare pe ulita noastra. Spuma berii ne mai aduce aminte. Pe moas'ta!

    Posted on 3 iulie 2010 la 14:52