îmi amintesc primul meu contact cu cinemarul.era singura televiziune locală a băii mari și căutau secretară.
o prietenă bună îl știa pe florescu așa că eram, spunea ea, ca și angajată.
mi-am luat rochița cea mai scurtă și sexy (primită din ajutoare, din franța)și pantofii cu toc cui albi...la concurs mi se pare că am fost nevoite chiar să defilăm ca la un concrus de miss.
aveam 22 sau 23 de ani și eram șomeră cu studii superioare.
am luat concursul fără probleme.
a doua zi am fost instalată la o mașină mecanică de scris. știam să ”tapez” dar nu excelam...
salariul era mizer, sediul planetariului aranjat după feng-shui-ul comunist dar atmosfera mi se părea incredibilă, efervescentă. zilnic se întâmpla câte ceva interesant...
0 comments