duțu mihali (patronul ”principal”) era inginer. puteți s-o luați și în sens peiorativ.
fusese taximetrist imediat după revoluție, poseda niscava brevete de invenții, avea pragmatismul sănătos al unui capitalist rătăcit într-o democrație originală sau al unui fiu al moiseiului(parcă) purtător de sandale asortate cu șosete albe și musteață.
spera într-adevăr să scoată profit din experimentul cinemar. dacă ar fi citit scrierile specialiștilor adevărați din domeniul mass media ar fi aflat repede că banii se întorc din atare investiții doar după 5-7 ani. și asta în țări cu un sistem economic și financiar sănătos și plătittori voioși și conștiincioși de taxe.
cinemarul nostru iubit mai mult consuma decât producea. cred că la vremea aceea afacerea își trăgea seva din traficul de influență soft și mici ciubucuri sordide(ca de exemplu dedicațiile muzicale după care lumea se dădea în vânt) plus câteva firave contracte de pub...
dovadă că afacerea nu merge bine deloc e faptul că salariile mizere veneau târziu de tot și nu se renegociau aproape niciodată.
la un moment dat mihali a inventat un soi de apendic al societății care se ocupa cu licitațiile. nu trebuie să vă mai spun că demersul nu a fost un succes... trebăluiam la o sumedenie de hârtii și hârtioare a căror procesare era doar o etapă în laboriosul proces al organizării de licitații; apoi a apărut și specialistul în toate, mircea lițe, care a devenit iute preferatul conului mihali...cumva, cânvda pe traseu activitatea de vindere a diferitelor active a pierit. eu una m-am ales cu abilitatea ,incredibilă la acea vreme (deprinsă pe pipăite) de a edita texte cu un ordinator* (așa îi spunea sculei pe care o primisem de la vreo bună țară prietenă francofonă care voia să ajute bieții mioritici...
________________
* ordinatorul este un computer, nu vă lăsați intimidați de pregătirea mea specială..
P.S. pe florescu ăl las mai la final ...prietenii știu de ce :)
0 comments