în vremurile faste recepțiile erau un happening banal.
nu exista om din cinemar care să nu fi achiesat. oricât de mică furnica cinemaristă, era bine primită. se putea trage de șireturi cu primarul, cu șeful poliției. putea bea cu dumnezeu dacă voia!
petrecerile erau negreșit opulente. atât de bine se trăia în vremurile de pionierat a presei locale încât nu exista petrecere, dineu sau recepție de la care să pleci cu mâna goală.
mare specialist în subtilizat butelcuțele de votcă sau uischi era sandu vlașin. specializarea sa se datora în bună parte și tupeului specific de meseriaș ( și nu o spun cu răutate) de mare folos în situații de genul descris mai devreme...
pfff....
mii se sticle de alcool scump am mai scăpat noi de singurătate, kile de tort și hectare de grătar!
numai dumnezeu știe cum de am rămas noi sănptoși, frumoși și neatinși de gută.
0 comments