cum am aflat eu de existența cinemarului??
într-o zi îmi spune mama siderată (să nu uităm că madam este profă de franceză și are o oarecare grație a exprimării, chestiune pe care o pretinde și de la restu lumii):” am văzut doi tipi la televizor, da nu erau de la televiziunea națională. au spus la un moment dat dăm o bere la badog”
evident că nu am crezut spusele lui bonjour camarade proffeseur. eram ferm convinsă că au răpit-o extratereștrii și că i-au ras - fără milă- și apoi reinstalat windowsu..
culmea, madam maman era de-a dreptul fermecată de spontaneitatea tinerilor george pletea cătlin și claudiu florescu (care cu același șarm a reușit să îi adoramă ani mai târziu vigilența devenindu-i ginere) și râdea entuziastă ca proasta-n...mă rog.
enfin, asta spune multe despre atmosfera postdecembristă când credeam cu toții cu fervoare tembelă, din nou, în moș crăciun... :))
la vremea aceea toți băimărenii erau absolutamente îndrăgostiți de cinemar. să fii acolo echivala cu a fi miss venezuela în venezuela...pe bune!
nu existau greșeli care să nu fie iertate, porți pe care cinemarul să nu le poată deschide.
bărbații de la cinemar preluau - firesc, prin transfer, de la entitatea media pentru care lucrau - un sex appeal monstruos (efectiv cred că ar fi putut să se culce cu orice femeie, și probabil o și făceau) , oputere incredibilă, o magie zăpăcitoare.
și nu exagerez.
era singura televiziune de după 89 și era unică cred în nord. eram dumnezei!
0 comments