CINEMAR IUBIT CINEMAR NEUITAT

Iata, nush de ce shi prin ce minune minunata am inceput sa scriu scrierea scrisului scris. Aici. Acum. Poate pentru ca sunt cu "foalele" pline, poate pentru ca e dumdim , poate ca m-a prins rushinea. (oare asta sa fie?)

Trebuie sa recunosc de la inceput ca stau rau cu memoria (sunt batran, remember?) si daca in amintirile mele voi face gresheli, asta e. Accept scuzele voastre...

...Era undeva prin ianuarie 1991 cand, activam la Casa Tineretului cu o trupa de teatru si o brigada artistica. Munceam atunci (daca se poate spune "munceam") la Teatrul de Papushi Baia Mare. Intr-o joi (nu pun pariu) ma trezesc in sala de repetitii a Casei Tineretului cu dl Andone -primar la acea vreme - si cu o intrebare directa :
"Vrei sa lucrezi in televiziune ? Am vrea sa fi primul crainic al televiziunii Cinemar Baia Mare"
Raspunsul meu a venit mult mai repede decat s-ar fi ashteptat auditoriul, si pe principiul "mananci calule ovaz?" am raspuns afirmativ.

Cand am ajuns acasa, mi-a fost rushine sa-i spun mamei ca voi prezenta programul primei televiziuni din Baia Mare pe motiv ca shi asha aveam deja un loc de munca nedemn pentru un barbat in putere, un om mare, shi galben de gras. Am uitat sa precizez ca si parul il aveam mult mai lung decat prevedea legea, iar gaura in ureche era pentru cercelul pe care-l purtam.

Iata-ma in urmatoarea zi in sediul televiziunii Cinemar, un loc in care erau doar cei 4 patroni deja amintiti de "antescribul" meu si veshnicul Sandu Vlasin. Apropos de Sandu, eu cred ca el s-a nascut in televiziune dar el nu stie ...

Toata lumea avea treaba pe acolo, eu incercam sa vad ce se intampla pe acolo, ma uitam la cabluri si la camerele de filmat, cand apare Dutzu , (AKA Mihali Dumitru) care incepe sa ma masoare din cap pana in picioare. Pardon doar din cap pana mai jos de umeri. Pana acolo era parul meu ... M-a intrebat: "Vrei sa lucrezi in televiziune?" Am raspuns oarecum timid: " Daca faceti si radio, da..." Eu cred ca dorea sa scape de mine shi mi-a raspuns, putin convingator ca "DA, vom face si radio"

Doleantzele fiindu-mi indeplinite, am ramas. Nu aveam nimik de pierdut si in plus imi placea ideea unui loc unde nu trebuia sa transpir ca sa demonstrez ca sunt in stare de ceva, si eventual sa mai cresc in ochii mamei .

In ziua urmatoare aveam de prezentat primul buletin de stiri al televiziunii. Cred ca era 1 februarie 1991.
Era in studio un pupitru la care trebuia sa stau in picioare, un desen in spatele meu cu sigla postului, lumini de jur imprejur si o caldura de nedescris (luminile reci inca nu erau descoperite de noi)
Stateam cuminte cu textele in fata, incercam sa mai repet ce aveam de spus, cand il vad pe Dutzu uitandu-se la mine cu o privire ce nu-mi prevestea un lucru bun. Si asa s-a shi intamplat. Il comparam in acele momente cu doctorul Baltazar, care dadea ture in jurul meu, cand, brusc, i-a venit o idee ... A luat de pe un cablu un snur (mai exact era un shiret) shi mi-a legat parul la spate ... Nu cred ca am lacrimat, oricum stiu ca m-am bucurat ca nu avea o foarfeca la indemana. Aia ar fi fost tragedia ....
S-a numarat in ordine inversa , de la 5 la 2 ... si gata, ON AIR ! Yo. Shi TV Cinemar

daca tzi-a placut, daca mai vrei, spune ... si voi mai posta