CINEMAR IUBIT CINEMAR NEUITAT

banii lui au ținut în viață cinemarul vechi se spune...
josef obernauer - afacerist scăpătat imediat după revoluție - era visul aproape american pentru noi toți: gras ca un adevărat patron și chel; posesor de merțan și bodigard (iosif szabo, culturist pe atunci, azi antrenorul campioanei mondiale monica mureșan); inaccesibil muritorilor de rând și inexplicabil de generos cu televziunea. trebuia să-l iubești!
când sosea obernauer zgomotele ambientale încetau, pe loc; când vorbea cineva despre el o religiozitate și recunoștință imensă pogorau asupra tuturor de parcă ar fi fost vorba de însuși dumnezeu. într-un fel, obernauer era micul dumnezeu al cinemarului..

obernauer vindea cauciucuri de mașină la mâna a doua. cu asta dăduse, cică, lovitura. vindea și cisme de cauciuc galbene, frumoase (nu ca cele negre ale minerului maramureșean pe care le știam noi din copilărie). și pentru că obernauer finanța, cinemarul îi oferea la schimb reclamă..ca să meragă afacerea domnului dumnezeul nostru. amin.

în reclama la cismele galbene de cauciuc am jucat și eu alături de george pletea, mi se pare. mi-a fost distribuit (și l-am primit cu imensă recunoștință) rolul principal - cel al albei ca zăpada. ta-daaaa!
purtam o rochie albă, brodată, de vară, făcută de bunica mea. scenariul cerea ca eu, încălțată cu frumoasele cisme galbene de cauciuc, să trec prin apa învolburată a săsarului înspre iubitul prinț. era noiembrie... făt frumos (george) mă aștepta dincolo...
n-am mai ajus la happy end pentru că la mijlocul albiei am aluncat și am căzut. de prisos să spun că apa era prea rece, prea murdară și prea puturoasă pentru ca frumoasa mea rochiță albă (ca zăpada) să mai prindă următorul sezon cald...chiar și chiloții a trebuit să îi arunc, atât de tare miroseau a săsar! nici măcar magicele cisme de gumă nu mi-au fost de folos: m-am udat la picioare. cine ar fi crezut??
reclama a fost montată chiar și așa (doar se inventase montajul, ce naiba??!) și deși am ajuns aproape celebră în orașul meu a trebuit să mă mulțumesc în continuare cu jobul de la secretariat (vă spun, cinemariștii ăștia nu au fost capabili să aprecieze cu-adevărat niciodată talentul emergent!!)...

nu știu dacă domnul obernauer a înțeles vreodată, pe deplin, sacrificiul nefericitei prințese :))

omul de afaceri a murit asasinat (se spune) iar cinemarul și-a găsit alți finanțatori.

albă ca zăpada e acum personajul preferat al fiului meu. noroc că nu știe că și prințesele mai dau cu curu de pământ & apă câteodată...

P.S. ani de zile am avut coșmarul ăsta: înotam în apa mizerabilă a săsarului și nu reușeam să ajung de la un mal la altul. după imersiunea cu scop comercial coșmarul a încetat. se poate să fi fost o premoniție??